mi-au luat-o razna sufletele
întins pe pat cresc nopți din mine
casa asta e prea răbdătoare cu moartea
pereții se țin nemuritori/ eu cu mâinele caut locul
cel mai rece și îmi las obrazul dator unei mângâieri

toți copacii s-au făcut pădure peste ionuț
nu i se mai văd decât coatele și ochii pătrund
în oraș ca farurile mașinii de bolnavi/veche
și ruginită încă mai salvează gunoiul de la prostituție

se întâmpla într-un ciob de dimineață să o văd
deșănțată se apleca peste gura orașului culegea morții
din stradă / am zis că va fi a mea mi-a zis că am somnul
prea lungit la vorbă cu femei în formă de umbră

toate ajung aici când mă ascund de mine
caut/ întunericul se tot iubește în gol cu colțurile
nu știu de ce
ceasul o ia înapoi cu sunet de tac-tic
patul îți mută pernele lateral de viață
și parcă

toți copacii s-au făcut pădure peste ionuț