E-o liniște de moarte, în Ardeal
Românii sunt străini la ei în țară,
Iar tot ce-au moștenit ca ideal
Stă atârnat în funia maghiară.

Ai noștri semeni, astăzi expulzați
Din leagănul prunciei transilvane
Privesc pe rând, către surori sau frați
Și-n taină, glăsuiesc printre icoane.

Cum cartea de istorie, se schimbă,
Culorile, din steagul tricolor,
Cum învățăm româna-n altă limbă
Sarcrificând popor, pentru popor.

Se vinde trupul Þării Românești
Iar banu-i senator în parlament,
Românii stau în poartă, la povești
Și nimeni nu rămâne repetent.

Pun sănătatea noastră pe araci,
Și zilele rămase, într-o cruce,
Iar sărăcia ni-i păstrată-n saci
Ca tot norodul țării, să apuce.

De prin biserici, îngerii-au plecat,
Și preoții se-mpușcă prin altare,
Se-nghesuie românii, la păcat,
Iar clopotul reîntregirii, moare

Românii sunt străini la ei în țară,
Iar tot ce-au moștenit ca ideal
Stă atârnat în funia maghiară,
E-o liniște de moarte, în Ardeal!

Dimitrie-Sorin Pană
(Titu-mart.2011)