muză într-un maldăr de străzi
poartă o perucă ieftină cu autografe clasice
în rimă lăsate moștenire de poeții văcărești
corp amorf tatuată cu un ingambament deja antic
ochii plini de ziare cercei din borduri tocite cearcăne săpate
adânc în jurul unei arte poetice

încălțată cu două autostrăzi atât de neparalele
că se împiedică în fiecare oraș și scrie câte
ceva în toate cafenelele/ îi place cafeaua îi plac poeziile
de fapt ea e un almanah de versuri ambulant și ar putea fi un poem
poemul poemelor dacă ar mai slăbi puțin și ar lăsa poveștile în tonomatul lor

nu știe să citească
visează chestii fumează mult și inspiră toate bucățile de ciment
nu exagerez într-o zi m-am trezit cu un bloc de poeți când tot la fel
scăpase din mine și o luase razna prin toți

rog molipsiții cu inspirație să nu mă înmormânteze
și să-mi trimită măcar autostrăzile ei
să pot să nu
mai fiu o bucată
și atât