La granița anotimpurilor

Un nor s-a așezat
pe genele privirii,
săgeata luminii
traversează pânza ceții,
caută zâmbetul soarelui
în confuzia crepusculului.

Pe țărmul timpului,
așteaptă marea dorințelor
o alta vară călduroasă
pentru ca nu există apus
fără noi zori,
cum nu exista valuri fără apă
la granița anotimpurilor.

Vara acesta,
voi lăsa piele goală
să respire prospețimea
pe arcul orizontului,
picioarele desculțe
să atingă focul nisipului,
când ziua înflorește în pahar
ca floarea iubirii noastre.

Lumea urla pe străzi,
la fereastra iluziei,
sub poduri și în case de paie,
mânia ucide basmul
plecării și sosirii,
copiii își caută mamele
în pumnul rațiunii.

Ce ne mai rămâne, iubire!?
Să ne îmbrățișăm
în flacăra tăcerii,
cum lumina
îmbrățișează pământul
în focul fiecărui răsărit…

Marilena Rodica Chirețu