Mă-ntind la geam de dimineață.
ce-o fi oare pe sârma de rufe
după gerul de-astă noapte?

prin ochelarii bunicii, în joacă,
parc-ar fi niște rândunele
albe, moarte, agățate
cu susu-n jos.

îi pun la locul lor;
n-aș reuși să fac doi pași
cu ei pe nas.

din ușa chilerului dau fuga
să văd minunea de pe sârmă;
sunt doar mărgele de gheață
din povestea de cu seară
spusă la lumina lămpii.

cocoțat pe cerdac, rup două fire
din mustățile-nșirate la streașină.
duc răceala în casă cu mine...
știu că bunica îmi pregătește un ceai
cu lămâie și miere.