agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1812 .



calatoriile fara intoarcere ale personajului fara trup
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [angela furtuna ]

2011-01-25  |     | 



1. drumul ascuns
și când mă veți întreba ce sunt luminile
vă voi spune că unele lucruri nu se lasă văzute decât ca miez întunecat
iar dacă te apropii de un om acesta te spintecă din privire
pe când atunci când te îndepărtezi de lume, vei fi urmărit toată viața de un fir
ce se înnoadă în jurul gleznelor tale
lasoul pașilor cu care cobori treaptă după treaptă
din oase armonică
numai în tine străin

2.



întâlnirea
un orb ars de propriul miez
e o lumină din care a rămas doar întunericul
chiar și atunci când freamătul miezului se stinge
cochilie pe care o deschid cu o lamă fină
ca pe o stridie
și nevăzând eu plec mai departe
să te întâlnesc în scrum



3. orbii
era un mort învelit în mătase roz
treaz zburător
începutul unei călătorii prin pădure
hârtie roasă de litere viermi
ferigi sefiroturi
ciuperci
din ale căror cupe beam fum
clorofilă dantelă de carne
câteodată apare un trunchi retezat sau un om care mă întreabă ce sunt luminile
atunci când nu sunt văzute de ochi
ci de orbi
și vă voi spune că oamenii se sfârșesc în lumină
căci văzul cel de pe urmă
e un cer din care nu poți fugi
chiar și atunci când acesta se prăbușește în tine
ca un trup nou
iar ultimul care se stinge este auzul acelui văz
un fel de a fi aici
aproape stins
când dincolo pulsând deja




4. privind fără să vadă nimic din cel care pleacă
eu nu pot vedea
eu pot doar să privesc și să nu simt energia cuvintelor
pot să uit cine sunt și pot să nu deslușesc graba care mă alungă de aici
și pot să spun unde se opresc femeile tinere și unde nu se opresc ele
atunci când văd femei bătrâne cuibărite în lumină


femeile tinere vor lua desenele tale
drept o scriere tainică
și îi vor spune copilului că lumea e doar o poveste


femeile bătrâne vor lua lutul tău
drept carne
și îi vor spune copilului că orice poveste este o lume
ce se închide de îndată ce a fost atinsă


dar lumea văzută de cel care pleacă
nu este decât un fel de a nu vedea lucrurile ce rămân:
singurătățile tuturor zbătându-se în însingurarea fiecăruia

eu nu pot vedea
pentru că doar o femeie bătrână închisă într-o femeie tânără
una prin cealaltă privind fără să se uite la mine

femeile tinere și femeile bătrâne s-au înțeles întotdeauna la preț:
copilul va fi luat de femeia ce va povesti cum a fost sfârșitul lumii
cealaltă va lua totul de la capăt
va privi
nu va vedea

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!