Nimic nu-i sigur, pe minte mi-e ca pată
Dau zilnic vieții, plătind, câte o rată
Căci poate mâine, de trecere gătit
Mi-ar curge vid în suflet și-aș fi nepregătit.

Nimic nu-i sigur, mi-e gândul ca un mit
Ce mă unește, în vrajbă, cu tot ce mi-e iubit
Și mă trezește-n mine, c-apoi să ies afară
Să pot s-arunc iubire, poate ultima oară.

Nimic nu-i sigur, mi-e gândul ca un dinte
Ce mă mănâncă lacom de-un an mai înainte
Și îmi strivește capul de nu mă pot abține
Să îmi petrec secunda, ca și când moartea vine.

Nimic nu-i sigur, mi-e gândul ca un vis
Ce mă aruncă-n mine, dincolo de abis
Și nu îi pasă, crudul, de mă așterne-n pat,
Cuprins de nebunie și-n mine îngropat.

Nimic nu-i sigur, mi-e gândul ca o normă
Ce mă cuprinde groaznic în cruda-i uniformă
Și mă aruncă-n vise de viață necuprinsă
Lăsând în mine palid, o flacără nestinsă.