Vifor aspru, temerar,
Bântuie-n codru, hoinar,
Îngrozind animăluțe,
Și păsări în cuib, desculțe.

Sub un strat de nea pufos,
Iepurașul e voios,
Că-n culcușul lui ascuns,
Gerul aprig n-a pătruns.

Pe o creacă dezgolită,
Stă o cioară zgribulită,
Zvâcnind rar din aripioare,
Mișcând micile picioare.

Alergând printre nămeți,
Patru fioroși mistreți,
Vin spre crâng să se ascundă,
Gonașii să nu-i ajungă.

Din codru trosnind de ger,
Se ivi un lup stingher.
Se proptește bine-n gheare
Și urlă prelung și tare.

Cu blănița ciufulită,
Vulpea tristă, amurțită,
Coboară în sat degrabă,
Chiar de șchioapătă de-o labă.

Graurii, ghemotocele,
Răzbesc greu dinspre vâlcele.
Unii mai gingași la frig,
Îngheață...apoi se sting.

Numai ursul doarme-n pace,
În trei rânduri de cojoace.
Sforăie și nici nu-i pasă,
Că iarna e nemiloasă.

24.12.2010 Aurora Luchian Vaslui