Știi, aș încerca să-ți spun
ce simt acum,când te privesc,
dar vorbele-mi sunt goale
și fără răspuns...
nici o întrebare
nu te poate privi direct în ochi,
ea, ar păli de frumusețea
răspunsului tău
și ar adormi împietrită
pe buzele celui ce ar rosti-o;

precum doarme cerul în noapte,
stau ascuns uneori,
ca un zâmbet venit în șoaptă
și te privesc... fără să știi,
iar ochii mei,
nu-ți spun încă pe nume,
de teamă să nu te piardă;
dar să știi,
că ei ți-ar spune totul,
chiar acum m-ar trăda,
fie și pentru un zămbet,
poate, pentru mai puțin...

mi s-a părut pentru o clipă,
că un fior se strecoară în privirea ta,
ca și cum ai știi,
iar ochii tăi
ce deschid răsăritul cu un sărut,
mă caută...
tăcerea, cade ca un suspin
pe buzele tale,
ca o adiere, ce îmi spune pe nume;
te sărut din priviri
și apoi tac vinovat ca un glas de copil,
ore în șir,
neîndrăznind să închid ochii,
și să îmi dau seama că a fost doar un vis...

înainte să pleci,
aș vrea doar să-ți mai spun ceva,
într-o lacrimă
nu poate încăpea decât un singur cuvânt,
și tu îl știi...
într-un zâmbet putem încăpea amândoi.