Cît viața pare că-i în criză,
Fac o succintă analiză:
Material nu-s ahtiată,
Nu-s nici săracă,nici bogată.

Sînt cumpătată-ntotdeauna,
La fel îmi curge anul,luna,
Și nu-s datoare vreo acciză,
Deci n-am motiv să fiu în criză.

Financiar furați de briză,
Unii constată că-s în criză,
Statul,guvernul le înjură,
Și se restrîng ca o măsură.

Criza începe de la pîine,
Săracu-n ea baza își pune,
El tace răbdător și-așteaptă,
Cît speră într-o lege dreaptă.

Criza-i ca vîntul aspru,rece,
Apare,năruie și trece,
Ravagii săvîrșește-n treacăt,
Afacerilor punînd lacăt.

La oamenii cuprinși de criză,
Consumurile scad la priză,
Reduc și porția de pîine,
Căci frigul,foamea îi susține.

Să facă sărăciei față,
Renunță unii și la viață,
Crezînd că osîndind ființa,
Pot să-și suprime suferința.

Criza-i o spaimă-ntreținută,
Amploarea ei stă în valută,
Iar presa și televizorul,
Învăluie confuz poporul.

7ian.2011 Tîrgoviște