Un țânțar sâcâitor,
Þintind victima din zbor,
A făcut un scurt popas,
Parcă în draci, țup! pe nas
La un trecător grăbit,
Ce-a reacționat, subit!
Cum să-l lase să-l străpungă
Cu trompa subțire, lungă,
Că-i usturător și doare
Și te faci "scărpinătoare".
Nu l-a nimeri. Despotul
A zburat. Grabnic, netotul,
S-a reântors enervat,
Că deh! nu a fost lăsat,
Să-și ia cina ca oricare.
S-a proptit bine-n picioare,
Spate-ngust, firav, cambrat,
Și hulpavul l-a-nțepat;
Trăgând sângele-nsetat
Până când s-a săturat!
Urlă omul și firesc,
L-a numit "Soi diavolesc",
"Fărâmă defectuoasă",
"Meschin" ce servește-o masă,
Provocând dureri și patimi,
Și cu greu poți să te aperi,
Căci hain, te hărțuiește,
Până când te-nnebunește!
Și arar de nimerești
Să-l țintești, să-l nimicești.
Are simțurile fine,
Și mai treaz ca la albine!
Cum stă omul bosumflat
Cu nasul roșu, umflat,
Scărpinându-se de zor,
Vede pe țiuitor,
Survolând zona, zburdalnic,
Cum a nimerit năvalnic,
Ca un orb, din întâmplare,
Într-o pânză fină, mare,
De păianjen hărnicel
Și îl face prizonier.
Păianjenul mulțumit,
O ține într-un hlizit!
Ba cu lacrimi hohotește!
Și fix în ochi îl privește
Întrebându-l: -Va să zică
Crezi că eu sunt nea' Mitică,
Om zdravăn ca și un munte,
Să mi te așezi pe frunte,
Ori pe obraz, sau pe nas,
Doar să îmi faci în necaz?
Vezi, nu mă apăr de tine
Și vii generos la mine!
Îmi servești,proaspăt ca masă...
Hmm! ce hrană delicioasă!

Morala:

În această întâmplare,
Morala sună așa:
Nu-i nevoie să fii "mare"
Ca să prinzi pe cineva
În "plasa" ce o urzești.
Doar mintea să-ți folosești!

28.11.2010 Aurora Luchian Vaslui