Iarna-i bine așezată-n seara de ajun,
Copii îl așteaptă tăcuți pe Moș Crăciun,
Dintre nori pufoși din care fulgii curg,
În trăsura lui cu reni ce-l poartă ca pe fulg.

Trist,Moșul Nicolae i-a oferit lui locul,
Urșii albi i-au dăruit cușma și cojocul.
Copii nerăbdători sînt dornici să-l cunoască,
Sacul lui cu daruri,la ei să îl golească.

Findcă planeta-i mare iar el domol din fire,
Nu poate fi prezent la orice dăruire,
Straie înprumută mai multor ajutoare,
Să înpartă daruri cerute în scrisoare.

Moș Crăciun mult ar dori,să fie punctual,
Dar în locuri greu de-ajuns i-ar trebui un cal,
Însă calul năzdrăvan ce-l are Făt Frumos,
Nu-i poate duce sacul și îl aruncă jos.

Primește și mesaje ce nu sunt înțelese,
Sau moșul obosit se-ncurcă în adrese,
Nemulțumit înparte ce i-a rămas în sac,
Venind apoi la anul cînd nu va fi sărac.

19 Dec.2010 Tîrgoviște