Cea mai frumoasă dintre toate
-de MVB

Era mândria unui sat întreg
Cu părul negru lung și fața albișoară
Se adunau feciorii-n jurul ei
Și toți doreau pe-acestă fragedă fecioară.

Cu ochii negri, mari, străpunzători
Și fața veselă, zglobie și plăpândă
Însenina natura cu prezența ei
Și cu zâmbirea ei cea dulce și prea blândă.

Și mulți au incercat s-o cucerească
Flacăii toți roiau în jurul ei
Dar mândra fată nu se-nduplecase
Și-i fermeca pe toți cu nurul ei.

Cândva acest flăcău ce-i blond și chipeș
Văzuse pe fecioară undeva
Căzut în transa dragostei el fuse
Și nu cedă pân’ nu-i luă inima.

Și împreună au trăit o vreme lungă
Și flori frumoase a produs a lor iubire
Dar în curând pe ceru-nourat
Venise vreme neagră-a despărțire.

Și zâna dulce ce acum era o mamă
Își duse florile pe alt tărâm cu ea
Să reînceapă viața de la capăt
Să-și vindece inima ruptă, grea.

[...]

Îi inima fierbinte și-i mereu frumoasă
Și poartă grija multă la toți în jurul ei
Și toată viața lor o pune în balanță
Mereu mai mult decât pe viața ei

Și plânge mult când cei din jurul ei sunt triști
Și se frământă când necazuri îi cuprind
Și face tot ce este omenesc posibil
Să-i facă fericiți, să-i scoată din străfund

Și bucurii aduce-n mod continuu
La toți ce-s onorați să fie-n viața sa
Și mă mândresc enorm să spun la lume
C-această ființă dulce este mama mea.

MVB @11/20/2010