pe blocuri spînzurații ca la o adunare
atîrnă în tăcere așteptînd ca cineva să le predice
erau antene într-o vreme
ei le-au luat locul și emit semnale
direct către inimă
noapte de noapte
precum somnambulii
merg încolonați și se agață în ștreang
cei receptivi acelei chemări

dimineața ne adunăm pe alei
admirăm priveliștea minunată
și numărăm

deasupra orașului nici o pasăre nu zboară
spînzurații par tot mai vii