În drum spre nicăieri

O lume-adesea , atent privesc
Și-n ea mă pierd mereu devreme
Deși târziu abia-ndrăznesc ,
Să-mi fac curaj de-a nu mă teme .

De stropi de ploaie ce-mi îngână
Reci lacrimi ce cad zgomotos ,
În propriul praf și-a mea țărână
Din tot ce-i grav și doar frumos .

Mi-s smulse aripi , de iubirea
Unui cerșit de trist final ,
Deși , m-ai tot din amintirea
Trecuta-n vast de circ banal .

Când disperarea-mi bate-n ușă
Și-mi va fi greu să-i deschid calm
Nu-mi vreau decât viața cenușă
În tot acest teluric psalm .

Și rătăcind prin stropi de ploaie
Pe un același vis de ieri ,
Sunt prins de vajnice șiroaie ,
În drum , mereu , spre nicăieri .