Tu stai în lumină,
eu zăbovesc în neant
și-n dulcea mea povară
spre tine mă înalț.

Tu stai în lumină,
eu cânt acolo unde sunt
și-n gând, scrâșnire
și-n uitare, te văd plângând.

Tu stai în lumină,
eu stau ascuns în noapte
și-n ochii tâi bolta cerească,
de mult m-ai uitat,- oh, noapte!

Tu stai în lumină,
eu alerg prin ploi,
îngenunchiat mă zbat în gânduri,
tu jovial privești-napoi.

Tu stai în lumină,
eu părul ți-l ador,
înmiresmat cu versuri
flori, contur și dor...

Tu stai în lumină,
eu beat atârn lângă zăvor
mă bucur derbedeu, e-hei
izbit în poartă-n ecou.

Tu stai în lumină,
eu stau lasciv, amorțit...
păru-ți lung ca nesfârșitul
trupul, ca un fruct căzut.

Tu stai în lumină,
eu vioară ce sunt! Îți
cânt ca din turbină,
tu plângi!

Tu stai în lumină,
eu sunet ce sunt!
Eu stau în lumină,
tu ești din trecut...