Un gelos, gelos sadea!
Fricos și de umbra sa,
Se frământa mai mereu:
-Vai! ferească Dumnezeu,
Să mă ia Moartea-ntr-o zi,
Sigur...aș înnebuni!
Să nu știu ce face Lina,
Cu cine sapă grădina,
Cine îi duce la moară;
Cine seara, se strecoară,
În curte, hoț, furișat,
S-ajungă la ea în pat?!...
Aoleuu! se vaită, Zău!
Ce fac frățiorul meu
Dacă hulpava de Moarte,
Mă va lua într-o noapte?
Tanti Ana de pe drum:
-Ce-ai pățit, tu, om nătâng,
Iar ai păsărele-n cap?!
Om ești tu? Ești mare Drac!
Să fii gelos pe nevastă
Ca și cum ar fi năpastă,
Când pe-amărâtă-o văd
Rar, și-atunci la vreun prohod!
El oftează: -Þine minte:
Dacă-aș muri, Doamne Sfinte,
Nici nu m-aș răci prea bine,
Că ar și uita de mine!
Baba se încruntă, rău,
Și-i zice la nătărău,
Căci de simte-așa și-l doare,
Să "joace teatru"...că moare!
Ca să vadă dacă ea,
Va purta doliu, ori ba!
Și-apoi să se liniștească,
Ori în bătăi s-o snopească.
Nu așa fără motive,
Să o bată ca pe-un câine.
Iată, omul chinuit,
Într-o noapte "a murit"
Fără boală grea...subit!
Nevastă-sa l-a jelit
Vreo oră, s-a tras de cap,
Și apoi...s-a spânzurat;
Într-un nuc de prin grădină,
Dar o vede o vecină,
Și-alergă iute în casă.
"Mortul" sare de pe masă
Și spune înverșunat:
-Ai văzut? N-a rezistat!
Doar o oră ea m-a plâns
S-a dus Dracului...v-am spus?
N-am fost gelos, greu de cap...
Chiar cu Dracu m-a-nșelat!

8.10.2010 Aurora Luchian Vaslui