“A iubi”… frumos mister,
Să alergi zâmbind la cer,
Să ții strâns o altă mână
Și doar unul să rămână.

Și-au fost, odată, doar ei doi
Cu-o iubire fără ploi,
Și-au dat naștere la mii,
Minunate fiice, fii.

El, un prinț strălucitor,
Peste tot, conducător,
Cu-o privire călduroasă
Și-o coroană luminoasă.

Ea, prințesă adormită,
Tristă dar... atent iubită,
Palidă, c-un suflet mare,
La rândul ei... o iubitoare.

Dar, pentru-a spune-a lor poveste,
Multe lacrimi au curs peste.
Pentru-avea noi împlinire
Și-au ucis a lor iubire.

S-au ascuns după “o noapte”
Și-și vorbesc acum prin șoapte.
Și, deși sunt desparțiți,
Ei rămân îndrăgostiți.

Doar o noapte îi ucide
Ca un zid ce îi închide.
Și se caută mereu,
Chiar și-acum când vă scriu eu.

Să se țină strâns de mână,
Împreună să rămână,
Alergând zâmbind la cer,
“A iubi”… frumos mister.