agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1938 .



the doors. on fire
poezie [ ]
(povestea lui eu-acumul)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2010-11-11  |     | 



nu. nu voi scrie despre clasici ai muzicii. ci despre uși. m-am săturat să comunicăm prin ferestre duplicitare. prin perdele de ceață. în care lumina se zbate cu inconștiența fluturelui în plasa de păianjen –

am izbit cu atâta furie și de atâtea ori fugile lui bach. sticla își numără pixelii sub un licurici. tencuiala s-a crăpat în jurul tocului. motiv pentru care punctele de reper au prins a se clătina. dimpreună cu primii fulgi copilărindu-se peste balamale –

și dacă vorbim de aripi chiar eu bat din pleoape asupra întinderilor de lună. un nor cu formă de sanie mai că îmi smulge mâna din umăr –

și vântul

cu șuier de bici taie briciul. undeva sub barba aceasta se ascunde un chip al mărturisirii. că am fost. cum am fost. eu-acumul abia de-l ajung pe acela din urmă //

vă rog: încremeniți o clipă. nu tastați. mai că puteți percepe cu auzul cuvintele cum cresc prin albul foii. cu încăpățânarea unei ierbi imaginare –

astfel am simțit că nu sunt singur. dincolo de ușă se întinde Pădurea-Degetelor-cu-Ochi. ea trebuie ocrotită. salvată. tăinuită-n omeți. până când Securea-cu-Dinți n-a prins de veste că există –

deși mă tem că Scorbura-cu-Sâni o va trăda. în ea am pus o inimă pe foc. vezi? fumul ei… Târziului se-arată chiar din depărtare.

gândul acesta m-a învățat un verb nou: a uirta

uirtă-mă doamne că nu știu ce spun și ce fac
în mine nu-i nici ziuă nici noapte lucrurile se petrec de la sine
eu doar pun semne care îndrumă către Regatul-din-Prăpastie
drumeții nebuni

am auzit animalele numindu-i

Rătăcitorii Înfrunzirii…

eu nu sunt ca ei doamne nu
mai sunt

uirtă-mă

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!