A fost odată ca niciodată,
Un băiat ce iubea o fată,
Neasemuit de frumoasă,
Ce stătea închisă de părinții săi în casă.


Trecând pe sub balconul ei din fier forjat,
Feciorul într-o zi a observat
Un trup frumos de balerină
Îmbrăcat în rochia sa cu crinolină.


Atunci viața pe loc i s-a schimbat!
Îndrăgostindu-se ,imediat,
A început sa-i cânte serenade la fereastră
Sub luna cea senină și albastră.

Se pare însă că prințesa nu l-a acceptat,
Iar tânărul, tare s-a întristat
Și luându-și viața ,cu-n ultim suspin,
S-a transformat pe loc în trandafir ,iar sângele vărsat se prefăcu în spini.