La Cărbuna


E zvon de veșnicire la Cărbuna,
Arcadei, Doamne,-i primenesc pridvorul;
Sunt rugă și destin dintotdeauna,
Și pasăre netăinuindu-și zborul.

E zvon de luminare la Cărbuna,
Exilul, Doamne, mai zvâcnește-n noapte;
Azvârl în palma vremii azi arvuna
Ninsorii zăbovinde-n plânse șoapte.

E zvon de izbăvire la Cărbuna,
Sfințește-mi, Doamne, trecerea în luturi;
Sub Rug Aprins, rotindu-și cerul, luna
Pecete pune pe arípi de vulturi.

N-am, Doamne, loc în elegii eterne;
Tu drumul cu golgote mi-l așterne...