Singur cu tine,
Singur cu sufletul tău,
Singur pe lume,
Singur cu Dumnezeu.
Îți pui întrebarea
Cu ce ai greșit?
Cauți alinarea
De unde-ai venit?
Singur pe lume
Astăzi tu ești
În lumea grăbită
Loc nu-ți găsești
Căci e rătăcită.
Aleargă întruna
Aleargă cu " treabă "
Să prindă luna,
Căci noaptea-i oarbă,
Și nu mai vede
De-atâta grabă
Și nici nu crede,
De-atâta " treabă "
Nu are timp
Și nici nu simte,
Nici anotimp.
Calcă morminte
Așa grăbită, așa aleargă.
Omul de azi
Cine să înțeleagă?
E dreptul său,
Are libertate,
E și al tău,
În singurătate
Căci nu ești prins
Într-un sistem,
Tu ești surprins
Ei nu se tem!
Te tot gândești
Oare e drept?
Să te grăbești
E înțelept?
Așa e lumea!
Pe tot pământul
Și ce e culmea
Își sapă mormântul,
Omul nu simte,
Cât a trăit,
Și nici cu minte
Nu a gândit,
Să stea în loc,
Măcar o clipă,
Că nu e foc!
Și nici risipă,
Să vină vremea!
Mai domolită
Căci piere lumea
Fiind grăbită
Iar o geneză?
Un alt pământ?
O ipoteză!
Un alt mormânt
De acesta ești sigur,
Nu mai visezi
Acolo tot singur
Nu ști de vezi
O altă lume,
Mai bună, ori rea,
Și care nume
Tu vei avea?
Pe acesta să-l porți
Cu demnitate,
Nu-l da la sorți
Trăgând o carte,
Și un as de este
Nu e pe veci,
Și-n veacuri peste
Altfel petreci.