Ca orice tânăr îndrăgostit de o fată ,în care mi-am pus încrederea,
Neștiind vreodată cât poate fii de perversă și rea,
Neavând ce să fac cu inima mea,m-am gândit să i-o dau ei,
Să aive grijă de ea,aceasta spunându-mi "când vrei ,poți să vii să o iei".

Într-o dimineață însă,când m-am dus să o cer,
Am aflat că în sufletul său parcase încă un șofer,
Ce avea o dragoste mult mai valoroasă decât a mea
Și care se pare că era plecat undeva.

M-am simțit exact ca un posesor de dacie,blocat de un Bmw seria șapte,
Ce o pusese în fața mașinii sale,ce o lăsase la un unchi pentru o noapte,
Iar când să se ducă la plimbare,
A constatat că singura soluție ar fii să o ia bucăți , în spinare.

Atunci m-am gândit să o vând, dar inima,nu este de vânzare,
Iar gândul acesta mă duce la disperare.
Mi-aș fii dorit să nu-i fii dat încrederea mea,nimănui,
În special ,acelei fete cu ochii căprui.