Apă, foc, cer și pământ,
Viață, moarte, câte sunt
În Univers, în ceru'-nchis,
Doar Domnul le-a descris!
În cartea sfântă ce-a lăsat,
Cu jurământ, să nu fii luat
Nici un cuvânt și nici să pună
Oricine ar vrea astăzi să spună
C-a fost așa, altfel a fost!
Unii spun vorbe fără rost
Să spună cei cu mari științe,
Să luăm și noi spre cunoștințe,
Nu doar ispite care fac,
Decât un rău, când ei prefac,
Un adevăr, drept o minciună,
Iar o minciună, drept de bună,
Nu stii în cine să mai crezi
Și te întrebi de nu visezi!
Asta omul n-a înțeles,
De când se învârte-n Univers.
Un bine și un rău a existat,
Un rai și-un iad el n-a aflat,
Doar dincolo când a plecat!
Dar din păcate el n-a dat,
Răspuns din rai sau iad,
Atâtea ipoteze cad!
Dar căutări au fost, vor fi!
Și adevăr tot nu vom ști.
Măcar un bine să ni-l facem
Să nu mințim, să ne prefacem,
Să respectăm ce-i bun și drept,
Să socotim mai înțelept,
Căci drepturi multe are omul,
Câte fructe are pomul,
Însă nu toate sunt și bune,
Ele au și mult tăciune
Și unii viermi ce șuroiesc,
În miezul fructei se învârtesc,
Așa și legea pentru om,
Este ca fructa într-un pom,
Și de la pom este ispita,
Și chiar de-acolo suferința.