În livadă aud șoapte!
Fructele-n pomi cocoțate,
Sporovăiesc necăjite;
Ba că-s roșii, prea sfrijite,
Ori că sunt gălbui-zemoase,
Altele puțin poroase;
Ori grăsune și verzui
Și se plâng pe rând dar cui?!...
Mărul, disperat săracu',
Tot ferește mereu capu'
Că zări cum viermișorul
Își caută locușorul
Să-l pătrundă. Hop! să-i spună:
-Numai eu sunt gazdă bună?!
Pruna-i moale și dulcică
Ai intra fără de frică,
C-o mușcătură ușor...
Pleacă de-aici viermișor!
Bosumflată e și para:
-Mă perpelesc toată vara
Și-s plăpândă, rușinoasă,
Că-s gălbuie și zemoasă!
O piersicuță mai mică,
Încet vocea își ridică:
-De ce vă plângeți așa,
De-ați avea statura mea,
N-ați mai comenta nimic!
Ascultați ce-o să vă zic:
Pepenele-i un burtos
Și nu este mofturos
Că-i verde. Oare nu-i crud?
-Fii atentă, te aud,
Bârfitoare atârnată!
Las' că vântul de-o să bată,
Tu vei fi hrană de soi
Unui întreg mușuroi!
A spus pepenele-n grabă.
Mai bine vezi-ți de treabă!
Ea, jenată se ascunde,
Printre rămurele scunde,
Și nimica nu mai zice!
Dacă se-ntâmplă să pice?...
De-odată-i liniște mare!
Toate privesc cu mirare,
Căci vin puști gălăgioși,
Bunicuțe, niște moși,
Cu lădițe delicate,
Și-au cules fructele toate!

6.06.2010 Aurora Luchian Vaslui