doctore
nu încerca să mă repari ca pe o jucărie stricată
urăsc gravitatia
eu nu arunc lucruri
ci le eliberez

nu spune cuvântul "diferit"
ca pe o boală incurabilă
oamenii sunt la fel
strigătul lor are culoarea albă
ca pereții ăștia pe care plouă zilnic

dar voi vedeți
sau nu vedeți

viața este anesteziată
până când mințile se reduc la tăcere
și visele se transformă în pietre

de ce aș avea nevoie de tine
dacă dumnezeu căzut în genunchi
se roagă să îl ridic
pentru că i-a intrat țărână
în ochi

sunt captivă doctore
zidită în întunericul care sperie morții
o să mă transform
în șoaptă frântă
nu-i nimic
tu vei ști că exist