Vulpea, măiastră șireată,
Jubila în sinea ei:
"Dacă-am păcălit odată
Pe Martin, cred că Grivei,
Va fi sigur mai naiv
Și-l voi înșela mai iute;
Când cu pas suav, lasciv,
Mă voi undui prin curte!...
Căci vreau s-ajung la poiată
Unde sunt rațe grăsune,
Îl voi prosti deîndată,
Cu farmecul meu. Pe bune!
A-mbrăcat un decolteu,
Cam pe jumătate goală,
Și o fustă...Aoleuu,
Scurtă numai cât o palmă!
Se fâțâie languros,
Lângă cușca din ogradă,
Unde Grivei roade-un os.
Dar ce n-a știut vicleana,
Este că durul Grivei,
Îi preferă mai mult blana
Decât decolteul ei!
Și o lasă prefăcut,
Să se-apropie ușor,
Și deodată sare mut,
Agățând-o de-un picior!
Ea-l privește peste umăr,
Bucurându-se zeloasă:
"Am eu câțiva ani la număr,
Hei, dar sunt încă frumoasă!
Șarmantă, cu stil, ehei,
L-am "topit" și pe Grivei!"
Dar se trezi din visare,
Când simți colți ascuțiți
În picior, și rău o doare
Și-și ieși parcă din minți!
Se smuncește, urlă tare,
Ridicând fustița scurtă,
Unde Grivei,(De ce oare?)
Curios, nici nu se uită!
-Să n-ai tu apreciere
La așa picioare fine!?
Apoi doar "lapte și miere":
Eu te rog, domnule Câine,
Chiar nu vezi, sunt o stilată,
O marchiză, o ducesă,
Dragă, încetează-odată!...
După ce că stai în lesă,
Și te guduri ca un prost,
Pentru niscai oscioare,
Să nu fii tu, bucuros,
De-așa splendide picioare?!
-Lele, ai fi tu prințesă
Dar pentru vulpoii tăi!
Pentru mine, tu, Alteță,
Nu faci nici măcar doi lei!
Sincer, știi ce văd la tine?
O bană de jumulit!
Și-o înșfacă Grivei bine,
Până vulpea a amuțit!
.......................
Hei leliță, tu și multe,
Ce vă etalați cu zel:
Decolteuri, fuste scurte,
Când vedeți câte-un tembel
Că vă soarbe din privire,
Și merge împleticit,
Năucit, plin de uimire,
Þinând capul răsucit,
Spre nurii cei voluptoși...
Iată, unii suntem moși!
Ori mai rău: Vă înșelați,
Nu chiar toți suntem tentați!

24.09.2010 Aurora Luchian Vaslui