Un bebe, ce s-a născut zâmbind
în timp ce toți ceilalți plângeau, fireste,
în timpul vieții , la orice necaz râzând
spunea că totu-i trecator, deci omeneste!

Când casa i-a luat foc , el nu cu disperare
mi-le-a vorbit vecinilor, ci firesc și conștient,
și doar zâmbind privind atent spre soare,
gândi că de era noapte, lui Hades i-ar fi fost client!

Sau când s-a însurat, femeia ca...femeia
mai călca puțin prin străchini, poate inconștient,
dar el zâmbind a râde, vedea că lighioaia
credea că-i amețit, nu doar încornorat sau neatent!


Ea azi cu unul, a doua zi cu altul
într-un final plecând l-a părăsit!
dar el zâmbind ca nimeni altul
stigă în gura mare :viață am revenit!