agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1748 .



apoetică, scrisoare de pe malul dâmboviței
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2010-09-30  |     | 





cum? o să deschideți poezia vieții mele
când singurul cuțit al ei e închis în numele regelui
zadarnic veți potrivi limbile ceasului din urmă

acesta nu trezește pe nimeni în

cânt neamul de ciungi
fericiți pentru că nu au învățat răsfoirea
cum? ne-am putea dezice de indiferența
trecătorilor ce nu întorc niciodată capul după cărți
numai după femei

întotdeauna ale altora

statui cu brațe-ndoite
sprijin împietrit vremelnic
din a cărui preumblare
orașul va păstra cotul

nu tu gleznele de ciută
nu tu gâtul lebedin
foi de varză bună crudă
peste iarnă murături

inimă avem la cină nici o taină toți vecinii
au jefuit de păsări și frunze
expusele mașini de poștă
pentru că nu mai suportau de la copii
scrisorile de cerșetori

câinii umblă c-un vătrai
aruncat pentru dresură
pe iIsuși au crescut țurțuri
singura văpaie roade
un cazan de țuică roș

nebunul pieții desigur
din cărți a înjghebat plută
pentru un scuipat promite
drumuri pe lumea cealaltă

nici broaște nici rațe nici șerpi
numai șanțuri inutile
ca un cimitir în care
chiar și izma s-a uscat


zvârlu-o piatră-n cer să-mi fie
funerară printre alte
stele fără căpătâi
ce hlizesc pe gardul școlii
parcă foștii mei prieteni din copilăria mă-sii
toți chilugi s-ar fi ascuns
în dovleci și în gutui

cum? am ajuns îmblânzitor de drumuri
asfaltul mâinile îmi linge
răstimp mă rog în trup de buturugă
să nu sfârșesc până pumnii nu-i strâng

cu dinții strânși

ca nu cumva vreun înger în gura privind
să scuipe

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!