vine căderea de undeva
de oriunde se prea poate să nu te mai ridici
te privești în oglindă
și nu vezi decât ceața
unei pelicule cinematografice
a celui mai dureros film
trendy

îți aduni rămășițele sufletului
ca un ban prins în colțul batistei
cauți buzunarul hainei
cândva fostă la gala de modă
în cel mai frumos decor al cuvintelor
ce au rămas prelinse
în călimara cu sânge albastru

te ajuți de brațe să cauți un sens
găsești halucinant un braț amputat în balans
și crezi că te poți agăța
dar imaginea aleargă bezmetic
și cazi din nou
crezând în ea.