S-au întrebat creștinii cei mai buni
Precum și ăi de-s numai botezați,
De ce după atâtea rugăciuni
De Tată nicidecum nu-s ascultați (?!)

S-au încercat mătănii, acatiste,
Și lumânări s-au ars la infinit,
Dar n-am găsit pe unul să existe
Ce imediat dorința i-a-mplinit,

Fi’n’că, “precum în cer și pe pământ”
Și-acolo-i, cum să-i zic…democrație,
Ștampile, aprobări, într-un cuvânt
Și sfinții au a’ lor birocrație,

Că nu ia El decizii în fugă
Chiar de-i la chip și-a noastră-asemănare,
Cu îngerii dezbate orice rugă
Și-apoi din plen, prin vot, ia aprobare,

…………………………………………

Asear’, doar ce m-am pus ca omu-n pat,
Nu ajunsei nici să mă învelesc,
Când mă trezii cu El, neanunțat,
Vrând pentru-o noapte să-l înlocuiesc

Pentru ședința de sfârșit de Lună,
Probleme, acatiste, rugi în scris,
Și-a zis că ar fi bine să mă pună
Ca bun creștin s-am grijă în ofís,

Lucru de care, eu, nu m-am mirat
Fi’n’că postesc și când înjur de gură,
Acas’ apar devreme, cateodat’,
Iar de băut, beau numai cu măsură,

Așa că, frumușel m-am instalat
La El, într-un birou ca-n paradis (!)
Și cât a fost la miting, El, plecat
Doar urmăream emailurile-n scris ;

Păi, ce veneau !… chiar și de la atei !
Unii doreau s-o aibe-un pic mai lungă,
Vreo patru-cinci vădane voiau trei,
Și-o alta de rezervă să le-ajungă,

Yankeii se rugau cu foc, prin Marte
Să umble într-o lună, că nu-i bai,
Chinezii voiau zidul mai departe,
Iar rușii, mai târziu…parcă prin mai…

Curgeau emailuri mari cu doleanțe
Sperând, la disperare, chiar minuni,
Cereau la Polul sud, unii, vacanțe
Că n-au plătit căldura de trei luni,

Iar mulți, chiar și nea Mielu’ de-i oier,
Visau lozul cel mare-n duminică,
Să bage dracii-n toți din cartier,
Sau neamul să le crape de oftică….

Dar, fiind bun și iubitor de oameni,
Că au mințit sau poate c-au furat,
Că aveau trei, normali, sau poate fameni,
Făcând un clik la mouse i-am aprobat,

Că, ce mi-am zis (?) săracii de netoți !
Poeți cu clase cât duce un tren,
La clasici ! la grămadă fie toți !
Cin’ mai citește astăzi vr’un catren (?!)

Iar Geoană, că de milă-am lăcrimat,
Să-l ia acel popor ! cât plânge el…
Cu-n click apoi l-am naufragiat
De rugi în cor pe bietul marinel….

Așa că, fără miting, aprobări,
Sau jalbe, milostenii…că știți…
Făcui, din șoricel, în trei mișcări
Pe robi cât și pe roabe fericiți,

Să mă trezesc în zori dormind pe bani
Cu baba ce-o aveam, fără tromboane (!)
Mai jună cu treizeci… tereștri ani,
Iar mă-sa era numai silicoane,

Și-apoi, găsesc în uliță pe Ion
De-un ceas numa’ cu Gheorghe însurat
Și toți o fredonau la unison…
Ce n-am găsit…picior de capră-n sat !

Valeriu Cercel