S-au strans deasupra norii plumburii, s-au strans tacerile de ieri,
Si toamna-i peste tot in jur, si toamna-n palme mi s-a strans,
Mi se prelinge-un gand pe tampla, de-un dor pierdut in primaveri,
Si m-am speriat cand fara voie, un ochi pe umbra ta a plans.

Din cand in cand pe strazi pustii, se plimba vantu-n mantie de seara,
Si ne raspundem la salut, cand pe obraji fuioare reci ma-ating,
E-atata toamna-n jur iubito si te rechem a nu stiu cata oara,
Sa vezi cum printre gene-nlacrimate, luceferii tacerilor se sting.

Am stat cu toamna langa mine, pe tarmul marii unde valuri vin
Sa ne sarute-ncet pe glezna, de dragul primaverilor care s-au dus,
Si nu stiu cum un pescarus, intors din larg, purta pe aripi un suspin,
Rapit catargelor iubirii, ce-n departari necunoscute au apus.

S-au strans deasupra nori de toamna si va ploua in parcul fara flori,
Desertul sufletului meu, aceleasi caravane fara nume-l vor strabate,
Si-mi va fi dor de tine chip strain, cu ochii mari si visatori,
Pe orice tarm te vei afla, eu iti voi fi, tacerea clipelor uitate.