Din nou mă joc singurel!
Afară erau: Gigel,
Ana,Dudu,Viorica...
Nu le-am greșit cu nimica
Însă ei când m-au văzut,
Repede au dispărut.

La oglindă,curios,
Mă privesc de sus în jos
Și ochiul meu se uimește,
Că nimic nu îmi lipsește.
Mă văd chiar mai frumușel
Decât Dudu sau Gigel!

Am sprâncene subțirele,
Două buze mititele,
Ochișori mari și vioi
Doar perișoru-i vâlvoi,
Pentru că e undulat
Sunt aspectuos și curat.

Am și mâini am și picioare
Tot ce are fiecare!
Dar la joacă,cu uimire,
Constat că toți fug de mine.
Își fac semne,șușotesc,
Apoi nici nu-mi mai vorbesc.

Merg și-o-ntreb pe mama mea:
-De ce toți se poartă-așa?
Eu mereu i-am salutat,
Le vorbesc manierat
Și mă doare mama tare
Că-s respins.Uff!de ce oare?!

Mama-și pierde lăcrămioare:
-Fiule ești de culoare!
Se pare,culoarea ta,
Îi împiedică-a vedea,
Suflețelul tău curat,
Sensibil și minunat.

-Nu pricep,spun mânios
E ceva contagios?!
Mă revolt.Culoarea,Zău!
Nu le face niciun rău!
O Doamne,spun cu stupoare,
Asta e discriminare!!!

Aurora Luchian Vaslui