Pe acorduri de vioară , sufletul găsi urcuș,
Către stări de meditație, doar strunite de-un arcuș,
Și urcând pe note-nalte,eu mă las pierdut în vis,
Porțile spre alte lumi, parcă doar ce s-au deschis

Și mă-nalț, purtat de valuri, pe acorduri foarte triste,
Doar vioara-și plânge jalea, în mâna unei artiste
Chiar și cerul se deschise, și încet îi face loc,
O lumina ,mare,alba, …ea nu mai cânta deloc.

Dară muzica se-aude, o minune poate fi,
Către alți ascultători, ce veniră mii și mii,
Să se-alăture acuma unui cor maestuos,
Care se asează-n grabă, tocmai pe un nor pufos,

Și de-acolo ne încântă, cu acel sunet fermecat,
Doar de bune să se audă, în altfel ar fi păcat,
Între miile de oameni ce gÎndesc în ton comun,
Parcă inima nu bate, apoi ia un ritm nebun,

O căldură invadeaza corpul meu, găsit acum,
Cred că asta a fost viața și sunt pregătit de drum,
Către zone liniștite, unde toți cântăm încet,
Pentru alții care vin, pare doar un menuet

Made by
Viorel Coman 28.07.2010 h:19.45