nici nu locuiește în grădină din când în când de măritată ține plocon ascuns și plânge legănată
frumos
din os în os

pe rând dintre cuvinte se ia la ceartă se taie dintre nori doar cel mai crud
când plouă
femeia printre flori

...și are cana mai adâncă decât un stup din cana lui în galilei e nunta ei din marea și din sarea
de după gândul surd
e norul ei plecând

dacă apă mi se cere devin sat dacă loc de stat în dungă mi se cere nor la pungă eu atunci din legănat arunc noaptea peste pat



mi-aș dori să fiu
purece
de dragul tău
imperial
pe frunte

repede să te sărute

așa azi
așa mâine prin atelierul diavolului cineva umblă la schimb acela nu este nuntașul ci strigarul de ziuă
dincolo de mine o pasăre cântă că ai vorbit în somn un poem


...
taci

de frumoasă
număr nou întors acasă