As vrea sa-ti spun in fiecare zi cat esti de frumoasa si mereu sa-ti cer,
Fuioare de lumina ramase-n parul tau cand razele de luna-au adormit,
Sa aflu daca pot, ce sculptor te-a cioplit cu-n gest uitat pe undeva stingher,
Si te-a-nvelit cu-n curcubeu, iar viata frumusetii lui ti-a daruit.

Mi-as fi dorit sa fie vis, sa-mi fii icoana dincolo de ganduri si-amintiri,
Dar ochii tai minuni tarzii, ma rascolesc cu-a lor privire plina de mister,
Prin templul sacru-al unui gest, ce l-am facut candva prin rataciri,
Cand fiecare zi-ti curgea pe gene, cu miresme din parfum efemer.

Esti frumoasa ca un zbor de cocori,undeva-n univers, undeva-n alta zare,
Mai exista un tarm parasit unde poti sa ramai, intre tampla si gand,
Te iubesc vis real intr-un suflet crescut, si tacerea iubirii cand doare,
Simt cum pleoapele clipesc fericite, privindu-ti chipul in mine trecand.