agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3457 .



Șarpele
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [folclor ]

2010-07-19  |     |  Înscris în bibliotecă de serban georgescu





Frunzuliță de secară
La un colțuleț de țară
E-o femeie văduvioară
La un cap de pisculeț
Născut-a un prunculeț
Nasta, prunculeț de casă
Și șerpoaica pe sub masă
Prunculeț mi-era de-un an
Șarpele mai dolofan
Șarpele mi-era de doi
Ochii-n cap ca de strigoi
Prunculeț mi-era de trei
Șarpele mi-era de cinci
Ochii-n cap de licurici.
Prunculeț mi-era de șase
Șarpele mi-era de șapte
Saltă talpa jumătate
Prunculeț mi-era de șapte
Șarpele mi-era de opt.
Învârtie case din loc
Prunculeț mi-era de opt
Șarpele mi-era de zece.
Și de zece nu mai crește
Șarpele că îmi pleca
Iar băiatul rămânea
Nuntă-n sat că se făcea
Voinicelul se gătia
Cu paloșul se-ncingea
Flinta-ntre spete lua
Și curele-ncrucișate
Mâncat de străinătate.
Până la un loc mergea
Și o fată întâlnea
De la apă că venia.
Și-i cerea apă de bea
Gurița i-o săruta
Fata însă-l întreba:
- Măi băiete, dumneata,
De ce-ți arde gura așa?
Nu știu fată de ce-oi da!
Iar băiatul ce-mi făcea?
Până la un loc mergea
Și calului îi vorbia:
- Calule, căluțul meu
Aruncă-ți ochii la spate
O rază de foc mă arde.
Calu-ndărăt se uita
Vede ochiul șarpelui
Parcă-i para focului.
- Stăpâne, stăpânul meu
Nu e raza focului
Ci e ochiul șarpelui.
Băiatul când auzea
Către șarpe se-ntorcea
Și din gur-așa-i zicea:
- Tu șarpe nu mă mânca
Că sunt tinerel băiat
Însurat, necununat!
Iar șarpele îi grăia:
- Măi băiete, dumneata
Bucuros eu te-aș lăsa
Ești blestemat de mă-ta
Mă-ta seara că venia
În troacă te arunca
Din picior te legăna
Și din gură blestema:
- Culcă-mi-te, culcă-mi-te
Și din șarpe sugă-mi-te!
Suge, maică, țâțele
Suge-mi-te-ar șarpele
De nu în copilărie
Să te sugă-n flăcăie
Când ți-e lumea dragă ție.

Băiatul nu-nțelegea
Și da dosul și fugea,
Șarpele se necăjea
Și la el se repezia
După cal jos că mi-l da
Până-n brâi îl îmbuca.
Din brâu în sus nu putea
De cuțite ascuțite
De tocuri și de pistoale
De mănunchiul de salvare
Că vârful cuțitului
Intra-n gura șarpelui
Trei zile la el sugea.
Un moldovean auzea
Și pe cal încăleca
De grab' la el se ducea
Iar băiatul îi zicea:
- Moldovene, dumneata,
Tu de șarpe m-oi scăpa!
Moldoveanu ce-i zicea
- De șarpe eu te-oi scăpa
Dar oi fi stricat ceva
Și m-oi căzni degeaba?
Iar băiatul răspundea:
- Nu am stricat nimica
Dar mi-a supt puterile
Și-mi atârnă pieile.
Șarpele-atunci îi zicea:
- Moldovene, dumneata
Bate murgu, ține drumu
Că pe băiat l-oi lăsa
După tine m-oi lua
Și de mine n-oi scăpa
Nici în cer, nici pe pământ
Te păzească Domnul Sfânt.
Eu tot am să te mănânc.
Moldoveanu că pleca
Până la un loc mergea
Sta în loc și se gândia
Și-napoi că se-ntorcea
La șarpe el îmi venia
De coadă îl apuca
Cu paloșul îl tăia
Tăia două, tăia nouă
Tăia toate până-n zece
Șarpele nu se pricepe.
Pe băiat că mi-l lăsa
Dupe moldeovean se lua
Moldoveanul ce-mi făcea?
El în sus se înălța
Șarpele la el se da
Moldoveanu ce zicea?
- Calule, căluțul meu
Aruncă-ți tu ochii-n vânt
Să ne lăsăm pe pământ
De-ar fi pulbere de șarpe
Să ne-nălțăm la cetate.
Băiatu-ndărăt privea
Și ce credeți că vedea?
Vedea ochiul șarpelui
Chiar pe coada calului
Moldoveanu că-i zicea:
- Stai șarpe, nu mă mânca
Să intru la mănăstire
Poate mai am și eu zile
Ca să mă-nchin de se poate
Să-mi ispășesc de păcate.
Șarpele îl asculta
Și la ușă aștepta.
Moldoveanu ce-mi făcea?
În mănăstire intra
La toți sfinții se ruga
Și o liturghie-mi da
Maica Domnului venia
Trei mătănii el făcea
Ruga că i-o asculta
Și pe șarpe l-amorția
Dar șarpele ce zicea?
- Moldovene, dumneata
Pe tine că te-am lăsat
Și-n mănăstire-ai intrat.
Pe mine m-ai mâniat
La toți sfinții te-ai rugat
Și gura mi-ai încleștat
Scoate paloșu din teacă
Și capul în patru mi-l crapă
C-am o piatră nestemată
De plătește țara toată
Moldoveanu ce-mi făcea?
Capu-n patru îi tăia
Și pietricica o lua
Pe șarpe că mi-l toca
Și la voinic el venia
El pe cal că mi-l punea
Lapte dulce-nbia
Frați de cruce se prindea,
Și în lume că pleca
Tot de bine a-nvăța.





Auzit de la Dumitru Popescu, 50 de ani, satul Brezuica, 9 III 1913.

Din volumul "Flori de câmp - folclor din Oltenia", de Marin și Zenobia Georgescu (adică bunicii mei), editat de Comitetul pentru Cultură și Artă, Casa Creației Populare a județului Dolj, tipărit la I. P. Oltenia Craiova, 1969

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!