poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1460 .



Toma Alimoș
poezie [ ]
- o parodie -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [teofils ]

2010-07-17  |     | 



Frunzuliță de pelin,
Jos la scara unui bloc,
Într-un Oltcit bleumarin,
Care nu mai vrea deloc
Să pornească neîmpins,
Șade Toma – e șomer,
Are-o vârstă – părul nins.
Cine să-l mai ia acuma?
Reconversia o fi
Pentru cei mai tineri, însă
Lui nu-i arde de prostii,
Să se facă – cine știe –
Bodyguard la vreun motel
Și să-și lase meseria?
E cam deplasat nițel.
Și oricum nu-i ca la stat,
Unde te mai descurcai.
Dacă te bagi la privat,
S-a dus traiul pe vătrai!…
Meditează, meșterind,
Toma și e amărât
Că în țara lui cea green
Toate s-au cam împuțât.

Însă murgul lui – o gloabă
Într-o benă de tractor –
Roade un căpăstru muced
Și, din gură-ncetișor,
Se preling spumele sure
Ca un fir de-nțelepciune
Care parc-ar vrea a spune:
– Tomo, nu ești tu de vină
Că te lasă bateria,
Nici că n-ai bani de benzină,
Nici că-i scumpă rău chiria,
Nici că te concediară
Fară preaviz legal.
Așa-i viața ta, precară,
La sfârșit de cincinal.

Deodată, lângă Toma,
Vine unul mai solid
Legănând alene, iată,
Un ciolan peste un blid…
Din bretele se revarsă,
Generos, un pântec vast,
Iar spinarea lui slinoasă
S-arcuiește-n chip nefast.
Mâna, cu vreo patru ghiuluri,
Se ridică spre etaj,
Colăceii se fac suluri
– Omul pare în sevraj! –
Dar se redresează iute
Și cu glas hodorogit,
Argumentul își ascute
Și începe râgâit:
– Tomo, iar parchezi aiurea,
Te vânez deja de-un an!
Când mă-ntorc târziu acasă,
Eu n-am loc pentru merțan!
Părculețu’ de la stradă
L-ai făcut ograda ta,
Bă, dar când îmi plimb cățelu’
N-are unde se… așa,
Că tu ai semănat roșii,
Ceapă, morcovi și cartofi.
Vizita-mi-te-ar strămoșii!

Cu privirea la pantofi,
Toma își trudea degeaba
Neuronii să răspundă:
Chiar așa arăta treaba,
De ce să se mai ascundă?

– Ia, vecine, un gât de vodkă,
Să ne treacă l-amândoi
Și să nu lăsăm aiestea
Să stea pricină-ntre noi.
Manea pare să primească
Și s-apropie prudent,
Dar când e să mulțumească
Parcă are alt accent.
Nu e Manea, ci e Ciomu,
Nici nu ai fi zis că-i el,
Dar, de sub pulpana hainei,
Se hlizește un scalpel.
Și, abil, oțelu-și face
Cale prin peritoneu,
Iar pe Toma îl cuprinde
Un leșin instantaneu.

– Văleu maică, tu ești Ciomu,
Zise el cu glas mirat,
Nu te recunoaște omu’,
Tare mult te-ai mai schimbat.
Și în vreme ce grăiește,
Poate din instinct primar,
Toma cu grăbire-și trece
Mațele în inventar,
Constatând însă cu ciudă
C-ar fi fost bun un chimir,
Mațele să și le-ascundă
De acest doctor fachir.

Sare-n Oltcit una-două,
Dă să plece-n grabă și
Zici c-ar fi mașină nouă,
Așa repede porni.
Apoi, dă-i să meargă, frate,
Demarând după merțan,
Însă roțile din spate
Îl frânează pe „oltean”.
După vreo trei kilometri,
Toma vede că-i în van:
Oltcitul, cu toată truda,
Nu se ține de merțan.
Și se-ntoarce lângă benă,
Resemnat și dezgustat,
Mațele ce-i dau pe-afară
Cu centura le-a legat.

– Murgule, vorbi cu calul…
– Eu sunt roib, îl corectă,
Fără feeling, animalul.
– Bine, zise, iacătă
Ciomu mi-a tăiat ficații
Iar eu, simplu cetățean,
Nu am pile precum alții,
Mă îngropi tu pe maidan?
– Tu chiar o iei razna bine,
Nici vezi, nici raționezi.
Pe maidan, știe oricine,
Vin investitori chinezi.
Deja au făcut contractul,
Au împrejmuit cu gard,
Dacă vrei, caută pe altul,
Eu nu voi ca să mă „ard”.
De nu-ți e cu supărare
Te îngrop colea, așa,
Lângă scară, pe-nserate,
Tocmai în ograda ta.
La cap nu o să-ți pun cruce,
Locatarii n-au să vrea,
Traumatizezi copiii,
Oricum, nici nu ar conta,
Că bisericos, prea tare
Nu te știu să fi fost, nu?
Ș-apoi nu ești om cu stare,
Să te lauzi tocmai acu’.

Băi, eu chiar vorbesc cu calul?
Zise Toma-n sinea lui.
Sau halucinez ca prostu’
De la rana Ciomului?
Fie ce o fi, își spuse,
Și de-o fi să mă înșel,
Măcar mă descarc o țâră,
Hai să mai vorbesc cu el.

– Calule, fă cum îi vrea,
Totuși mai am o dorință:
Numai dacă s-o putea,
Să îmi semeni pe movilă
Un măceș sau altceva,
Ca atunci când Ciomu-și plimbă
Câinele, să nu… așa.
Și să fertilizezi zilnic
– Te conjur prin testament –
Să ne răzbunăm pe Manea,
Să-i pută-n apartament.

PS: Că fu Manea ori fu Ciomu,
Mai puțin important e.
Am vrut să vă spui povestea
Ca pe-o știre (pr)otv.
Nu am treabă cu-adevărul,
Când e rost de-o sângerare,
Știrea folosește numai
Să-mi aducă rating mare.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!