Mă pronunț gol
Cu o inimă (bi)polară
Petrec singurătatea unui asfințit
Cu lentoarea celui care folosește întrerupătorul
Pentru a sfârși cercul unei alte zile

Îmi pronunț numele numele
Ca pe numere
Chemarea țipătul șoapta
Sunt șiruri matematice
Pe abac baghete încolăcite
Într-o algebră renascentistă

Iluzia cerșetor însetat de alcool
Speranța crestată pe întreg spatele
Figură ancoră figură sârmă
Linii ale unei coperte care inhibă
Trecutul
Incunabul cu paginile grele

Exult ofensiv
Infinitul îmi pare azi doar biografia unei biografii
Și nu cunosc sine
Să se (auto)cunoască deplin

Scumpul meu mă iubești ea întreabă
Suntem în parc fumez și țigarea miroase a mucegai
Amintirile noastre se întind fie și din apropiere privite
De la măceșii neculeși ai satului
Până la berile reci ale sindicaliștilor de la metrou

Da plângeam
Iubirea noastră ca pe un artificiu
Abstract și scolastic

Te iubesc mai ignobil
Bruegelian
Te iubesc decupat
Te iubesc arabil
Pământul ne digeră amestecați
Identitatea afișată
Este o panotare fără semnificații

Mă iubești întreabă
Te iubesc cu o disperare suplicantă

Hai totuși să ne despărțim

Tu îți asumi labirintic un pariu cu simplitatea
Eu ca un accident comestibil
Îmi îngădui precaritatea și moartea