crește neliniștea peste țipătul verii
mereu istovită
de tunete și de furtună
dată de-a dura de vânt
azi pe fereastră priveai
cum clocotesc frunzele în dansul lor negru
în care se-ntrec avântate

vânjos și mlădiu
și tu ai dansat
bucuros
într-o vară de-acum prea uscată
gândește-te cum îți ardea soarele pieptul și fața
câte iubiri ai putut învăța
și cum le-ai uitat
îți par doar cântece demult terminate
știi cum treceai seara prin jar
amețit de o verde șoptită răcoare
ay, piscul pe care credeai c-o s-ajungi
sub stelele ude
sub cerul sădit cu înnorări și speranțe
ay, piscul pe care visai c-o s-ajungi
cu multa-ți lumină în piept adunată

nici acum nu-i altfel
nici acum nu ești stins și învins
doar vezi cu inima doar simți cu trupul
cum se răstoarnă cu vârful în jos
munții de vise pădurile arse
și-s norii bătrâni
și-i vântul cu spini
și-atâta furtună se duce cu viața
și clipocește neliniștea grea
în venele tâmplelor tot mai umflate