Când nu-i iubire
cerul nu are sclipire
îngerii nu pot atinge
roua fiecărei ființe,
umbra ar fi pașnică privire.

Când nu-i iubire
natura dăruie flori putrezite,
frânturi de vorbe neînțelese,
unde de speranțe pe alese.

Când nu-i iubire
ploaia cântă amărâtă
pe acorduri de furtună,
pe munți obosiți fără nume.


Străbați lumi paralele
după picături de stele
îndrepți pasul cu durere
dar tăcere
un gol răsare,
cactuși însetați se apleacă
după picătura rară
ce o simt doar de departe.

Azi ești gol
mâine vei fi trist
de nu iubești
nu vei simți niciodată nimic.