agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2659 .



Singurătatea, un personaj
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Doremidoremi ]

2010-06-09  |     | 



Singurătatea își face de cap,
O vezi cum triumfă pe stăzile marilor orașe,
O vezi cutreierând cu perversitate
Saloanele cele mai rafinate din lume,
În rochie elegantă, de seară, pe trupuri nimănui
Trebuincioase.
Singurătatea își face de cap, tulburând semnele
De întrebare
Ale fiecăruia,
Nu-i place să nu fie băgată în seamă,
Își face loc cu coatele,
Strigă, râde isteric și aproape că devorează
Pe oricine îi cade în mreje...
Îți intră în suflet pe ușa din spate,
O cerșetoare pe care o pui la masa ta,
Iar ea îți mănâncă amintirile, îți bea visele,
Dar pe urmă, vai!, ce ți se pregătește!
O vezi cum cotrobăie prin lucrurile tale,
Probând cu nesimțire amintiri și haine de gală,
Cum îți aruncă în aer sufletul
Încrustat în piatra filosofală...
Tu, de pe margine, constați dezastrul și spui
"O, nu! Nu aceasta e viața mea!"
Spre dimineață, după ce te face să gemi cerând îndurare,
Se retrage într-un colț, trăgând după sine
Cohorte de leșuri.
E chiar dimineață,în cele din urmă,
Nu-ți mai simți oasele, nici vocea, nici inima,
Crezi că, iată, a venit sfârșitul lumii,
Iar tu ai supraviețuit apocalipsei.
Singurătatea, șireată,
Zâmbește strâmb din colțul ei, își numără victimele
Ca pe niște bani câștigați la loterie
Și lasă ca ziua să dea fiecăruia din noi iluzia
Că speranța moare
Ultima...
Știe că va veni noaptea, când cetățile sufletului nu mai sunt înfiate
De lumină
Și atunci...Ce dezmăț se arată
Pentru personajul acesta
Funest!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!