agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1364 .



Tăcere...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sagittarius ]

2010-06-09  |     | 



***

La-nceput a fost cuvântul…
Ce e viața?; Ce-i Pământul?

Prima-i o iluzie,
Plină de confuzie…

De multe ființe trăită,
Ani la rând, dar mărginită.

De oriunde ar fi venită,
Viața e neprețuită...

Cealaltă-i rocă tare,
Planeta-treia de la Soare…

În perspectivă de-am privi,
Ce ne-ar aștepta, am ști?!


Peste ani, milenii, ere,
Aici va fi doar… tăcere?!

***

Omul – rare fosile,
Orașele – mari ruine…

Mașini – fiare învechite,
Utilaje ruginite…

Plantele – doar amintire,
Apă, aer – născocire?!

Construcții, blocuri, case,
Pietre dărâmate, rase…

Submarine și vapoare,
Sau epave plutitoare?!

Poate chiar și scufundate,
În ape de mult uitate...

Trenuri lungi și camioane,
Elicoptere, avioane...

Și multe automobile,
De care străzile erau pline...

Toate aceste mașinării
Ruginituri vor deveni?

***

Cine-și va aminti de Terra,
Cât de frumoasă era?

O planetă vie, albastră,
Planeta aceasta, a noastră...

De ființe populată,
O lume mare, animată!...

Atunci, omenirea întreagă
Ce-ar trebui să-nțeleagă?

Peste ani, milenii, ere,
Va rămâne doar... tăcere?!

***

Aici va fi nemișcare,
Fiindcă tot ce este – moare...

Și nimic nu va rămâne,
Fiindcă totul... apune!

Plantele se ofilesc,
Ființele nu mai trăiesc.

Construcțiile se dărâmă,
Mașinile se fărâmă.

Munții cad, se năruiesc,
Zăpezile se topesc...

Apa se evaporă,
Seacă, se acoperă...

Dispare și atmosfera,
Dispare albastra Terra...

Luna o dată cu ea,
Că doar satelitul ei era.

Nori, Soare, alte planete,
Mulți sateliți și comete...

Poate întregul sistem solar
Va deveni un calvar...

Și atunci fi-vom doar atomi,
Prin Univers rătăcitori...

Doar praf cosmic va mai fi,
Dacă totul va pieri...

Peste ani, milenii, ere,
Va rămâne doar... tăcere?!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!