M-au descoperit. Am dat-o-n bară.
Vindeam la negru-un nou dispozitiv
Pentru hârtia strict necesară,
Cuplat cu cel ce vinde laxativ.

Invenția mea e foarte simplă:
De pe culturile de păpușoi
Când, de cald nu mai suferi la tâmplă,
În urma combinei, strângi ciocălăi.

Cu-o pilă de la ’nalt parlamentar
Pilești ciocălăul să fie fin.
Apoi, îl introduci în sulul ”dar”,
Să vezi dacă „rulatul” este lin.

Treizeci de mii de tone ciocălăi
Am dat pe piață, cu modern rulaj.
Iar laxativ de-ar fi pe multe căi,
Aș face-afaceri și după grilaj.

Sunt vremuri grele, sigur o simțiți.
Vă fie votul pentru adevăr!
Nu mai dați vot pe candidați smintiți!
Cu rușine-acum, ne tragem de păr.

Nu îndemn popor la răzmeriță.
La alegeri fără cheltuială
Fie doamne-n straie de suciță,
Nu doar bogați ce vor pricopseală.

Propuneți voi pe cel mai luminat
Din mari orașe, chiar din suburbii,
Din cunoscuți, să fie candidat;
Dar, să aibă ciocuri în bărbii.

Sunt după bare-acum la zdupul greu.
Urâte vremuri. Gândesc la ciocălăi.
Ce mult câștigam. Sunt fără un leu.
Și legile-s afaceri... de șalăi.