Sint iarasi zile fara orizonturi
In nedreptatea vietii ce-o traim,
Neinsemnate clipe-s agonii in fronturi
In care tot speram sa nu murim.

Sint iarasi ploi pe drumul catre suflet
In stropi de lacrimi, vintul e stapin,
Alearga slobob prin paduri de fosnet
Si prin durerea ce o am in gind.

Ma cuibaresc spasit in disperare
Si foc din deznadejde reaprind,
Din vreascuri ude pline de cerneala
Imi scriu tortura, rind cu rind.

Pe caldarimuri reci mi-e inima cazuta
Sub norii grei ce-si scutura din plumb,
Mi-e ceasul greu, secunda mi-e rapusa
Iar timpul cel traiesc e mult prea strimb.

Nu am putere ca sa-mi scutur
Impovaratul suflet ce de negru-i plin,
Nu mai sint eu, nu stiu sa mai ma bucur
Nu stiu sa scap de nesfirsitul chin.

Sint doar jumate om, in rest... pustiu
Caci tu departe esti la fel ca luna,
Sa mai traiesc fara de tine, nu mai stiu
Iar timpul fara tine mi-e tortura.