Între toți îngerii care populează lumea aceasta
Există un înger mai altfel, strălucitor în lumina lunii,
Strălucitor în lumina soarelui
Și blând ca pâinea pământului:
Îngerul meu.
El merge pe jos, nu zboară,
Mă lasă să îl ating,
Nu e însingurat sau trist,
Îl atrage natura mea senină
Și îngăduitoare.
Îmi spune uneori că ar vrea
Să îmi muște buzele,
Iar eu râd, cum să facă un înger
Așa ceva?
Uneori vine în urma mea, când merg la bibliotecă,
Se așează pe trepte,
Mă așteaptă cuminte...
Eu citesc despre America,
Iar el își ia vioara și cântă.
Alteori îmi scrie pe umăr
Câteva cuvinte:
" Să păstrezi locul acesta numai pentru mine,
Nu lăsa alți îngeri să-l locuiască."
Dar eu știu
Că el doar glumește. Cine și-ar putea schimba
Îngerul cu care se naște?
Într-o zi am vrut să-l urc pe umăr,
Acolo stau, de când e lumea,
Îngerii...
Credeam că e ușor, transparent ca un voal de aer,
Dar îngerul meu e altfel.
Până mă mai iubești, spune el,
Până carnea ta albă mă mai ispitește
Mi-e scris să rămân un înger
De diamant.
Dar când tu vei privi cu inima în altă parte,
Iar eu voi uita carnea ta albă,
Voi urca liniștit pe umărul tău,
Ușor, transparent, ca un voal de aer.
Voi deveni un înger
Păzitor.