Lângă drum un pui de cireș
crescut odată cu mine
ne îmbrățișam primăvara
mugurii spaimei mi se lipeau de trup
ca o destăinuire
prin perdele de dantelă croșetată
ploaia părea o joacă
din burta-i cenușie scuipa pepeni
atât de liniștiți încât
puteai locui în miezul dulce
priveam icoana întoarsă cu fața la perete
să alunge furtuna
și credeam că l-am pus pe Dumnezeu la colț
să se cumințească
nu mi-am ghicit niciodată în palmă
ierburi aromate îmi pregăteau tălpile de fugă
(dac-aș fi știut că pașii mei vor crește ca ai unui uriaș)


de la un timp parcă toate miros
a lemn de cireș
și palmele bunicului
plămădind butoaie pline cu miere
și ochii bunicii
petrecându-și prin pădurea de staniol
jumătățile de inimă
și mâna ta mică ce-mi arăta luna
ca un obraz de copil
și somnul meu colțuros ca o piatră
în care Dumnezeu mă ia de mână
de parcă m-ar cunoaște
de parcă m-ar aștepta