Iată cuvintele!
Teamă pentru rostirea lor
Nu mai este...

Dacă e un poem?
Eu nu mai știu...
Ce este va fi dăruit unui om!

Dacă omul se bucură?
Eu nu mai știu...
Bucurându-se, va fi răsplătit.

-


Te-am gândit in nemișcarea
Depărtărilor din vis
Prin nemarginiri in care
Pe deplin să fii cuprins...

Hărăzit ca lumii însăși
Să-i zâmbești din infinit
Pentru totdeuna astfel
O copilă te-a gândit...

Aforism în rostul lumii
Tu-ți trăiești în sine-ți harul
Și puterea îndepărtării
Ocrotindu-ți tot hotarul...

Un noian de neculoare
Necuvinte,nemișcări
De departe mă-mpresoară
Cum din preajmă nicăieri...

Tu știi tot și-ngădui totul
Și asupă-mi nu mai stărui
Năpădită-s de dorința
Și ispita să mă nărui...

-


Pentru liniștea mea
Așteot doar un gând
Rătăcit ca și ea
De mine uitând...

Pentru dragostea mea
Mai aștept încă flori
Ce-nflorind, s-au pierdut
Altfel, de-atâtea ori...