Vai, doamne, vreau să mai fiu o dată ștrengară...
să trag cu praștia în coțofene hoațe,
nici o coaje de cîntec nu mai e solară
hârburi de cuib licăresc... vast orizont cu paiațe,
despre virtuți furate- of, mă doare dacă grăiesc
doamne, te caut prin desiș de iederă lied strămoșesc
pînă adorm năucă atîrnată de liane calme, legănare precară.


acum au înflorit livezile- mixtură dulce polifloră
cireși ning migale de umplere a gropilor - prefațe
pentru viitorul care bate la ușă timid precum o auroră
noaptea e plină încă de strigoi- licurici vor să-nhațe
să nu mai vadă greierii vreo muză fericită ca o soră.
vreau să mai fiu o dată arcaș la răscruci cu blesteme cu cațe
să nu mai fure nimeni din glia cu semantici iubirea majoră.

doamne, mai bine nu, vreau un vis primenit de copil
cînd dansam cu fluturii la nunți modernizat cadril...
ori ghemotoc codobelc scoteam cu sunetele prin pădure
antene gustative ca melcii după coapte armonii cu mure.