Trec anii, trec...
Și câți or să mai treacă...
prin părul tău se joacă,
pe fața cea brăzdată
și încercănată,
că-s grei și-i duci în spate,
lăsând dâre-nșirate
de multe nestemate.

Trec anii, trec...
Și câți or să mai treacă...
și încă mai poți schimba
sau îndrepta ceva,
când ai de partea ta
timpul prețios
și-un gând nesățios,
frumos și sănătos.

Trec anii, trec...
Și câți or să mai treacă...
și haina-i zdrențuită,
prea des fu peticită,
dar azi ai înnoit-o
și ai înflorit-o
cu flori de primăvară;
ești fericită iară.

Trec ani, trec...
Și câți or să mai treacă...
să nu îi irosești
și nici să-i socotești,
că din fiecare
an scăldat în soare,
ai o amintire
sau o amăgire...